Ce este scrima?

Sărind peste timp, academicianul francez Ernest Legouve conchide: ”Scrima este un exerciţiu unde omul se cheltuieşte furtunos şi generos, simţind că trăieşte cu intensitate. Sângele îi curge tumultos prin vine, capul e treaz, arterele vibrează, plămânii se umflă, porii se deschid”.

O definiţie, clasică aparţinând lui Moliere consideră că ”scrima este arta de a lovi fără să fii lovit”.

Pe scurt, scrima este arta de mânui una dintre cele trei arme:

FLORETA

Este o armă conventionala. Lovitura se dă prin împungere şi este valabilă atunci cand vârful loveşte corpul advers.

Poate avea două tipuri de mânere: mâner drept (francez) şi mâner ortopedic (pistol).

SABIA

Este o armă conventionala. Lovitura se dă prin împungere, dar şi cu tăişul,şi este valabilă atunci cand vârful loveşte corpul advers, masca (capul) şi braţele.

SPADA

Este o armă de luptă. Lovitura se dă prin împungere şi este valabilă atunci cand vârful loveşte orice zona a corpului advers .

Poate avea două tipuri de mânere: mâner drept (francez) şi mâner ortopedic (pistol).

În trecut, scrima era, după cum am mai arătat, un mijloc de realizare a duelurilor, iar astăzi ea devine pur convenţională concretizată în asaltul dintre doi sportivi (fără limite de greutate şi vârstă), folosind una dintre cele trei arme: floreta, sabia sau spada, atât masculin cât şi feminin, după reguli bine stabilite şi cu un sistem ultra modern de semnalizare a loviturilor.

Scrima este o disciplină sportivă care solicită complex organismul sportivului având efecte importante asupra dezvoltării îndemânării, vitezei, forţei, rezistenţei orientării rapide, hotărârii, simţul ritmului şi al timpului, pune la încercare voinţa şi fantezia scrimerului, întăreşte spiritul de luptă, capacitatea de concentrare şi reacţionare în situaţiile diferite din concursuri.

Antrenamentul scrimerului constă în îmbinarea pregătirii fizice, tehnico-tactice şi moral volitive, o astfel de pregătire multilaterală fortifică sănătatea, căleşte fizic şi moral, dezvoltă forţa sistemelor funcţionale ale organismului şi influenţează dobândirea celor mai bune rezultate sportive.

Cu toate acestea, multilateralitatea pregătirii sportive a scrimerului nu estompează influenţa specifică a actului de bază al scrimei - ASALTUL - asupra omului, în acest sens, scrimei revenindu-i sarcina de a dezvolta deprinderile de atac şi apărare, curaj, mare precizie a mişcării bazată pe coordonare neuromotorie deosebit de fină şi pe o mare rapiditate în execuţia deprinderilor motrice specifice.

Gama variată de mişcări specifice (fandarea, paşi repezi de atac sau de retragere în apărare), loviturile şi împingerile rapide efectuate din poziţia de gardă sunt desfăşurate pe un spaţiu limitat (lungimea planşei fiind de 14m şi lăţimea de 1,80-2m).

Aceasta impune o atenţie deosebită, sporită şi permanentă din partea scrimerului, nu numai asupra poziţiei şi acţiunilor adversarului, ci şi a încadrării, în limitele acestui spaţiu, iniţierea şi valabilitatea unui atac depinzând de parametrul spaţial.